Exista un element esential care a disparut din peisajul londonez: vechile autobuze etajate, faimoasele double-deckers marca Routemasters. Noile cerinte de siguranta si accesibilitate pentru persoane cu handicap au condamant la disparitie aceste ramasite ale anilor ’50 care faceau capitala recognoscibila in orice instantaneu. Doar cateva mai functioneaza.

Cel mai bine e sa faci turul Londrei instalat la etajul unui astfel de autobuz, mai ales daca gresesti traseul. Eu am vrut sa ajung la Trafalgar Square, iar cinvea m-a indrumat spre statia potrivita. Am gresit insa sensul de mers. Nu e de mirare ca eram singur pe platforma de sus a autobuzului. Usor aplecat in fata de parca as fi condus eu insumi, m-am pregatit sa vad Londra de sus.
Cand am trecut pe langa a doua puscarie, mi-am dat seama ca ceva nu era in regula. Nu prea aveam parte de privelistile usor de recunsocut din ghid. In orice caz, senzatia de alunecare pe deasupra traficului intr-un dirijabil particular era un lux in sine, iar Londra nu prea ofera lux la pretul de numai cateva lire.
Turnul Big Ben este simbolul vizual prin excelenta al orasului, dar aceste autobuze sunt cel putin la fel de celebre. Intr-o dupa-amiaza, in timp ce stateam in fata Palatului Buckingham privind traficul, cu faimoasele autobuze rosii care contrastau cu binecunoscutele taxiuri negre, mi-a trecut prin minte ca Londra s-ar putea sa fie singurul oras in care cea mai celebra constructie este pe roti. Atractiile sunt la locul lor, dar marcile inregistrate ale orasului circula pe arterele lui ca sangele ce alimenteaza un organism.
Dupa aproape o ora, autobuzul meu a oprit, iar soferul a strigat: End of the line! (Capat de linie!). Odiseea mea in directia gresita ma dusese intr-un loc numit Crouch End, o suburbie pitoreasca. Vechile autobuze Routmaster nu vor mai ajunge de acum in aceste cartiere. Iar Londra parca e mai saraca astfel.
Lasă un răspuns